Pe măsură ce partidele își pierd capacitatea de agregare a cerințelor sociale, funcția de „accountability” orizontală se mută parțial către actori non-partidici: jurnalismul de investigație (Recorder, PressOne, G4Media), platformele de mobilizare civică (Declic), organizațiile de monitorizare (inclusiv APD, cu cei aproape 36 de ani de activitate în zona responsabilizării partidelor și educației publicului pentru democrație), regulatorii sectoriali mai activi.

Societatea civilă a preluat demult rolul de „școală a democrației” și a adus o contrapondere în contextul în care instituțiile formale au slăbit. O mențiune importantă aici este și că sistemul educațional este în criză de la atâtea experimente nereușite în loc de strategii și politici publice coerente cu o viziune strategică pe termen lung.

Important de spus însă: aceste forme pot fi doar un complement la reprezentarea politică, nu un substitut. Ele pot cere socoteală, pot declanșa reacția instituțiilor, dar nu pot produce singure legitimitate electorală sau guvernare. Riscul, dacă acest transfer de funcție devine permanent fără o reformă a partidelor, e o democrație care funcționează „pe lateral”, prin presiune civică și presă, nu prin reprezentare – fragilă pe termen lung. Trebuie spus răspicat că societatea civilă nu este o cauză a democrației, ci doar contribuie la consolidarea ei”.

Citiți articolul integral: https://friendshipbridge.eu/ro/2026/08/30/anghel-criza-politica-romania-accountability-ro/